Radu Afrim preia ideea romanului lui Blecher si o transforma intr-un mesaj prin care boala nu este o conventie, ci realitatea deplasarii, a dificultatii de a pune un picior in fata celuilalt. In sanatoriul de la malul oceanului, unii asteapta fazele finale ale bolii, altii au lasat in spate criza, dar, stiind ca exista o lume a acestei suferinte, sanatosii nu pot face abstractie de ea.
Spectatorii sunt invitati in spatele scenei si asezati pe banci. Actorii stau foarte aproape de cei prezenti incat ai senzatia ca faci parte din scenariu si esti si tu un pacient al sanatoriului. Piesa iti dezvaluie o lume a bolnavului in care sunt inserate nevoile celor “sanatosi”: iubirea, aprecierea, sexul, furia, toate jucate cu miscari rigide, dintate, limitate…ca si lumea celor constransi de cicatrici.
Nu este recomandat celor care vor sa urmareasca un spectacol distractiv, ci celor care au rabdarea si curiozitatea de a-si observa propriile “cicatrici ale firii” traind alaturi de actanti o drama surprinzatoare. (Medi)
Spectatorii sunt invitati in spatele scenei si asezati pe banci. Actorii stau foarte aproape de cei prezenti incat ai senzatia ca faci parte din scenariu si esti si tu un pacient al sanatoriului. Piesa iti dezvaluie o lume a bolnavului in care sunt inserate nevoile celor “sanatosi”: iubirea, aprecierea, sexul, furia, toate jucate cu miscari rigide, dintate, limitate…ca si lumea celor constransi de cicatrici.
Nu este recomandat celor care vor sa urmareasca un spectacol distractiv, ci celor care au rabdarea si curiozitatea de a-si observa propriile “cicatrici ale firii” traind alaturi de actanti o drama surprinzatoare. (Medi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu