Un blog-revista al generatiei psi, in care va puteti familiariza cu studentia de la cota 'psihologia studentului'.
Va dorim calatorie placuta!
Click pentru varianta pdf

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Tinerete fara batranete...o distributie cosmopolita

Ghislain Bao Khanh Ngouansavanh- Franta, Regizor “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”

I: Cum ai hotarat sa vii in Romania? De ce ca voluntar? Ce inseamna EVS pentru tine?

R: Am hotarat sa vin aici pentru ca stiam deja cateva lucruri despre Romania, mai ales despre Bucuresti. In 2008 compania de teatru cu care lucram a fost invitata de Ministerul Culturii din Romania intr-un specatacol. (street show).          


Calatoria prin Romania mi-a demonstrat ca am mari sanse de a face teatru aici. Am avut sentimentul ca orice e posibil in Romania si in Bucuresti. Si adevarul este ca dupa un an am prezentat primul spectacol ca regizor in cadrul Festivalului International de Teatru de Animatie. Este minunat si nu as fi avut aceasta ocazie daca as fi ramas in Franta.

Asadar prioritate mea a fost de veni in Romania. Am incercat sa ma inscriu la o Universitate in Bucuresti, insa nu stiam limba si a fost o problema, bineinteles. Apoi am descoperit EVS (Serviciul de Voluntariat European) care era ocazia perfecta pentru a veni in Romania. Am aplicat la o organizatie de teatru (ACTOR), m-au acceptat si am venit. Uniunea Europeana are grija de tot (transport, cazare, mancare etc). Acest program este foarte interesant daca iti place sa calatoresti, sa descoperi alte culturi, sa lucrezi si sa cunosti oameni din intreaga Europa.

Cum ai ales basmul ’ Tinerete fara batranete si viata fara de moarte’?

R: De fapt, nu eu am ales basmul, ci directoarea programului, Eugenia Barbu. Mi-a spus ca ar fi interesant pentru publicul roman si pentru mine sa prezentam piesa in interpretarea noastra, care este diferita de cea a romanilor. Cand am citit povestea, am fost destul de frustrat. Aveam o multime de intrebari despre alegerile Printului; nu-i intelegeam optiunile; poate din cauza diferentei de cultura. Asa ca am incercat sa am o interpretare proprie, sa impartasesc acest sentiment de frustrare cu publicul. Am vrut sa intreb publicul care este destinul printului? In spectacol, ramane o intrebare deschisa.

Ce poti sa ne spui despre echipa? Cum a fost sa lucrezi cu ei, tinand cont ca nu ii cunosteai dinainte?

R: Ma simt foarte norocos sa lucrez cu aceasta echipa din diverse parti ale Europei: Franta, Spania, Estonia, Romania. Sunt toti foarte buni actori si lucreaza din greu. Toata lumea a urmat aceeasi idee, de a ne atinge scopul la o calitate deosebita. Am realizat spectacolul intr-o luna, ne-am sprijinit reciproc, nimeni nu s-a plans cand a trebuit sa lucram in weekend, pana seara tarziu( sau dimineata…).Voluntarii s-au descurcat foarte bine, insa pentru ei e un fel de datorie. Am fost insa impresionat de motivatia si implicarea studentelor romance, Ioana Mitrea si Alexandra Ioan- realizarea costumelor, si Roxana Clinciu-muzica. Suntem o echipa tanara plina de acelasi entuziam asa ca a fost o placere sa lucrez cu ei.

Ce parere ai despre rezultate? Esti multumit de spectacol?

R: Pentru mine a avut o semnificatie deosebita deoarece a fost primul meu spectacol ca regizor. Asadar, mi-a placut foarte mult! A fost minunat sa vad rezultatul final al muncii noastre pe scena, prezentat publicului. Trebuie sa mentionez ca niciun membru al echipei nu este profesionist: pentru mine a fost prima data cand am regizat o piesa, pentru unii actori a fost primul spectacol pe scena, iar fetele care au realizat costumele si muzica nu lucreaza pentru teatru, asa ca a fost un adevarat experiment. Si sunt foarte bucuros si  mandru de rezultatele noastre! Bineinteles ca stiu ca puteam face mai mult, imi cunosc greselile si le vom remedia. Inainte de a vedea calitatea spectacolului, vreau sa reamintesc valoarea pe care o are aceasta experienta umana interculturala, motivul principal pentru care am ales EVS.

Ce planuri ai pentru viitor?

R: Imi doresc sa mai punem in scena piesa, sa o imbunatatim si sa o dezvoltam la adevarata ei valoare. Pentru echipa, ea este ca un “copil”, asa ca ar fi pacat sa nu continuam, sa o facem sa creasca!
(Roxana Clinciu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu